Tot ce am vrut a fost să vorbești cu mine

Pentru că eu nu știu să vorbesc când viața mi-o ia pe dinainte. Pentru că știu multe despre tacere. Pentru că nu ar fi trebuit să îmi spui lucruri complicate. Doar cele care îmi plăceau și pe care aș fi vrut să le aud din nou. Pentru că roșesc când sunt emoționată. Pentru că bravez când sunt necăjită. Pentru libertatea pe care o aduceau cuvintele tale. Pentru grijile care dispăreau. Pentru că mă sperie felul în care se închid cercurile. Când cercurile în care mă învârt devin tot mai mici, așa consider: se închid.  Tot ce am vrut a fost să vorbești cu mine pentru că nu știu să cer. Pentru că dacă ar fi fost după voia inimii mele, eu n-aș fi plecat. Tot ce am vrut a fost ca tu să vorbești cu mine, pentru ca eu să nu vorbesc azi, așa, cu tine.

*Mi-am luat o tabacheră din lemn, cu păsări pictate, un parfum oriental și perdele de voal, albastre. Le voi pune la geamurile apartamentului meu, voi sta pe pervaz si voi scrie ceva mai bun data viitoare.

Leave a Reply