When in Rome

Throwback to my favorite holiday ever. 

IMG_1069Sunt dependentă de amintirile mele.

IMG_1066

…mă gândesc la o străduță îngustă din Roma, toate erau înguste, aproape toate murdare, acolo am intrat într-un magazin și unde sevindea lichior, multe pahare de plastic umplute cu băutură, toate culorile și toate gusturile. Nu pot reda senzațiile, dar îmi pot scrie amintirile, țin minte că eram fericită, fericită de-a dreptul, în amestecul de gusturi de fistic și chef de viață și poveşti nescrise încă.

Vacanța asta se întampla acum 3 ani și mă gândesc la ea ca parte din cea mai veselă, optimistă şi carefree perioadă din viața mea (so far…:winks:).

Roma…care nu a fost construită într-o zi, spune Morcheeba, Roma, care nu a fost construită într-o zi, BUT THEY WERE LAYING BRICKS EVERY HOUR (citatul pe care l-am găsit întămplător și cu care m-am identificat în asemenea măsură, încât a ajuns în bio-ul meu de pe facebook – yep, mă gândesc constant la mine ca la a work in progress și yep, muncesc constant la asta)….

Roma, cu La dolce vita și a sa scenă iconică, cu tot farmecul pe care i-l găsesc concentrat într-un alt film, La grande bellezza, unul pe care pur și simplu ÎL ADOR și la care mă întorc neîncetat pentru doza imensă de frumos și pentru modul fabulos în care, cumulat, nu se întâmplă nimic (The trains at our parties are the best in Rome…they are the best because they go nowhere)…

În filmul meu (mai scrisesem eu undeva – văd filme peste tot), cadrele se derulează după cum urmează:

17474759_10203017527035616_224996830_n

Iată-mă. Pe un frig neașteptat (mă știți, sunt responsabilă, mi-am făcut temele și toate recenziile avertizau că în aprilie e teribil de cald), în Piața Spaniei, prea devreme pentru azalee, dar la timp pentru a fi ținta unui vânzător insistent. El cu trandafirul roșu, eu cu pozele, el cu insistența, eu cu exasperarea. Cu toate astea, e soare și e bine și continui să urc…

Fac o poză polaroid. Fontana di Trevi, în toată splendoarea, pe fundal. E și acum poza mea de suflet.

17474686_10203017526995615_335187017_n.jpgAflu la Basilica San Pietro că totul a fost proiectat astfel încât să se asemene cu două brațe care cuprind…mulțimea, sufletele, lumea.

În Piazza del Popolo, un cerșetor cântă. Nu îmi mai amintesc la ce. Problema reală a tuturor vacanțelor…nu au un soundtrack.

17474941_10203017526635606_2078558860_nVine Paștele. Văd pe facebook că acasă plouă. Un coleg de facultate citea la reale…Nu am prins sluba Papei la Vatican. Particip (fără k, știu că și voi v-ați gândit la asta) la o slujbă de la biserica din apropierea hotelului meu. Ei nici nu stau în genunchi, nici nu dau dovadă de exces de sobrietate. Cântă divin. E foarte, foarte frumos și emoționant.

Roma mea. Roma mea cu apusurile ei. Apusuri care aruncau lumină pe acoperișul bisericii și care luminau statuia aurie într-o mie de moduri.

#TBT-uri mai am, bineînţeles, aici şi  aici.

À bientôt,

B.

 

3 Replies to “When in Rome”

  1. […] Amintirile au rămas imortalizate aici și aici. Despre alte locuri unde am gasit (sau lasat?) o parte din mine, aici. […]

  2. Frumoase amintiri! ✨

  3. […] târziu, iată-mă în Staţia Centrală din Milano, aşteptând trenul Italo către Roma. Mi-am regăsit oraşul de suflet şi am simtit şi acum tot ce am simtit şi atunci…istoria, familiaritatea şi un aer anume, ceva ce nu pot explica, dar care rezoneaza cu tot ceea […]

Leave a Reply