Clipă, stai

De cand sunt aici, ma trezesc la 7, fara alarme si fara proteste, firesc, cum de altfel e insusi locul acesta. Cuprind cu privirea, de la prima ora, stancile, cerul, casele din imprejurime, tufele colorate de flori. Alaturi, cineva creste un canar care e chiar mai matinal decat mine si care canta vesel si divin.

Ma anim si ies pe terasa. Parfumul de portocale, care l-a inlocuit pe cel greu de miere si cirese pe care il folosesc de obicei, miroase mai proaspat si mai pregnant in aerul racoros al diminetii. Pasesc desculta pe gresia rece si privesc către mare, catre albastrul care nu se termină niciunde. Simt că am starea de spirit a omului pe care nu l-a tulburat niciodată, nimic.

Amintirile au rămas imortalizate aici și aici. Despre alte locuri unde am gasit (sau lasat?) o parte din mine, aici.

À bientôt,

B.

Leave a Reply