Cei mai buni oameni sunt cei care nu au cedat niciodată – Madeleine Albright și câteva idei asupra cărora să reflectăm

„Scopul politicii externe este acela de a influența politicile și acțiunile altor națiuni într-un mod care îți servește interesele și valorile. Instrumentele disponibile includ totul, de la vorbe dulci șa rachete de croazieră. A le combina corect și cu răbdare, aceasta e arta diplomației” A combina corect și cu răbdare momentele de pregătire și momentele […]

Oman – tărâmul de departe

Câte tărâmuri pe lumea asta, atâtea vise şi câte vise, atâtea poveşti. Există un tărâm unde soarele răsare şi luminează în tonuri de sepia oraşul monocrom. Pe vălul lăsat în bătaia vântului de o femeie arabă, găseşti pictat deşertul, aşezările beduinilor şi cafelele lor, animale care şi-au frânt drumul în pustiu, urma sinuoasă a unui […]

Mulţumesc, Sir John Falstaff!

Sunteţi dintre cei care umblă noaptea, din tavernă în tavernă… Cu lătratul lui Asso pe fundal şi poza întregii echipe s-a încheiat călătoria lui Falstaff în circuitul Opera Lombardia: turbulentul, corpolentul, indiferentul Falstaff din opera omonimă, ultima capodoperă verdiană, s-a dezvăluit pe rând publicului în teatrele din Como, Brescia, Cremona, Bergamo şi Pavia, într-un soi […]

Mi-e dor de Moromete, de Ion, de Florica, de Moara cu noroc și de Vitoria. La mulți ani, România!

Dacă toată credința a fost restrânsă la cele 10 porunci, atunci tot ce putem noi să fim ca popor a fost rezumat în marile cărți, cărțile vechiilor. Fiindcă tot ce trebuia să fie vreodată scris și explicat a fost deja înfăptuit. Mi-e dor de Moromete, de Ion, de Florica, de Moara cu noroc. De Vitoria Lipan […]

Ce ne spunem când nu ne vorbim

Deși scriu cu intarziere, poate fi un moment prielnic pentru a va hotari sa va cumparati bilete pentru urmatoarea reprezentatie. Pe Chris Simion (scriitoarea volumului “Ce ne spunem cand nu ne vorbim” si cea care se ocupa de regia spectacolului) am descoperit-o intamplator, pe o coperta postata pe contul de instagram al unei persoane pe care o […]

Când Văduva devine prea veselă

Lucrurile pot deveni triste. Ori poate, citez, “satira nu e pentru oricine”. Într-o seara de sâmbătă, într-o sală plină până la refuz, cu spectatori nerăbdători să asiste la una dintre puţinele reprezentaţii ale noii adaptări “Vaduva Veselă”, se conturau premisele unui spectacol memorabil.   Si asa a fost, dar conotatia pe care aş atribui-o nu […]